Eu știu sigur că 1 Decembrie nu e sărbătoarea soldaților. Culorile sunt pe stradă, cafenelele sunt deschise și bătrânii ies la plimbare. Toate acestea ne fac mai stat unitar și indivizibil decât o mie de elicoptere de asalt - sau cum se numesc. Și-n rest să construim. 

 Să ne mândrim cu măsură și să construim. Să defilam maxim în jurul Universității - care apropo - e aproape la fel de tânără ca statul acesta făcut cu "treceți batalioane române Carpații". 

Așa, în trecere, n-ar fi rău să avem un fel de măsură a "ființei naționale". Spre exemplu, Polonia. E stat din anul 966. Prima universitate, la Cracovia, a fost înființată în 1364.

Asta, pentru mine, explică multe. Chiar fudulia aceasta cu România Mare - în care Bucureștiul se leagă de Cluj sau Timișoara mai mult telepatic. Căi de comunicație nu ne trebuie. Avem în piept inimi de român.  

Astăzi, prin București, m-am întâlnit cu domnul Florescu. Are 93 de ani, e veteran de război și fost jucător de baschet. A schimbat câteva pase cu Petru, pe trotuar. Apoi mi-a zis: 

Sunt născut în '22, știu ce vorbesc. De nouăzeci de ani, în țara asta, s-a schimbat doar asfaltul.

 

 

 

Din munca de zi cu zi în Reportage, după prânz, la cafea, se alege câte-o imagine care mă bântuie. Are ea ceva special, știe să spună povestea de una singură și are nevoie de foarte puține cuvinte. M-am gândit să scap de obsesii, să fac loc pentru unele noi și proaspete și, zilnic, să le arunc aici. Mai mult, aceste imagini sunt disponibile și în format tipărit, în diverse formate. Detalii pe Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Conecteaza-te pentru a comenta