Sibiu, iunie 2014.  

În trecere, cu un job la Scandia, trei zile de fotografiat mezeluri și alte activități specifice.    

Seara, prin oraș, m-am întâlnit cu Ruxandra.    

Eu aveam chef să tac vreo două ore în compania ei.    

Ea insista să mă ducă la teatru. Mânca, bea și respira FITS.

Nu, nu-mi place la teatru! La teatru sunt alții care pun luminile. Orice fotografie, de-ar fi să-mi zic că merg pentru asta, e un plagiat! Apoi, oriunde ne-am duce, scena e mult prea aproape, drama mult prea stridentă. Eu, mai degrabă cu filmul...

Adevărul e că-ncepuse să-mi placă să mă aud. Cum mă contrazic cu Ruxandra ba, uneori, chiar cu mine. Nu căutam argumente, speculam. Savuram momentul.

Are ea acest dar.    

Nu-mi place teatrul pentru că nu-mi plac oamenii. Sunt antisocial și sălbatic. La teatru, vrei nu vrei, participi. Iar eu n-am chef să particip.    

Nu știu dacă mereu am fost așa, probabil că nu, sigur e un efect secundar și pervers al fotografiatului pasional de oameni.    

Mi-e greu să-i cunosc așa cum încearcă ei să se arate. N-am chef de fapt și, mai mult decât atât, strică toată povestea pusă cap la cap de mine. Doar de mine, prin îndelungi observații superficiale. Îmi strică fotografiile cu empatia lor lăbărțată. Sunt mult mai frumoși și mai adevărați așa cum aleg eu să NU-i cunosc. Doar să-i surprind. Trei vorbe și două zâmbete - iată cum se duce dracului o fotografie bună.    

Da. Sunt ca un măcelar vegan. Așa funcționez.

Am mai cerut o cafea, un vin, o apa. Nu mai știu. Cert este că m-am lăsat dus la un spectacol de teatru-dans-dans-teatru care mi-a tăiat respirația.

Și-am uitat de tot ce-aveam în cap. Și despre oameni și despre mine. Antisocial am rămas și-aș vrea să rămân. Dar de-atunci, vară de vară, mă tratez cu câteva zile de festival. La Sibiu.    

Mai jos, există dovada. Cu măsură, gust aceste experiențe. De câte ori am ocazia. 

(Carmina Burana - Cluj, Comedy Cluj - octombrie 2014)

Conecteaza-te pentru a comenta