Somn pe apucate, dimineți tunate cu aspirină, cafea și o punguță cu micul dejun aruncată pe bancheta din dreaptă. De cele mai multe ori, 5-6 cu telemea, 2-3 dulci, cu mac, și ziua poate să înceapă.

Cu această gânduri și cu această stare de spirit am intrat pe poarta fabricii Fornetti, în Satchinez, Câmpia de Vest, la câțiva kilometri de Timișoara.

După îndelungi rătăciri, pe toate străzile cu numele Popisteanu din București (sunt trei, la câțiva kilometri distanță), am ajuns pe Aviator Popisteanu, cel corect, din cartierul Domenii, în plin proces didactic Taste Learners.

Mai precis, Copolovici și invitații săi, la primul atelier interactiv de gastronomie. O sută de metri pătrați de bucătărie: plite, hote, cuptoare, blaturi de lucru și bancuri de studiu - la etajul întâi al unei clădiri de birouri.

Trebuie să vă fac o mărturisire. De câteva săptămâni caut povești potrivite pentru campania #ActiveazaRomania. Bun, nimic special. Fac treaba asta foarte implicat, cu mare plăcere și, cu toate acestea, am descoperit o neplăcută urmă de impostură în activitatea asta a mea. Habar n-aveam cu se ocupă AJOFM-urile.

Sunt foarte sigur că nici cei ce “ma citesc” habar n-au - dacă nu cumva s-au împiedicat de vreun șomaj, concediere colectivă și alte activități de-astea simpatice.

Timp de trei luni am fost parte a campaniei online #activeazaRomania. Alături de Claudia, Radu, Cristian, Gabriel, Andrei, Toma și Ruxandra.

Astăzi se închide un proiect în care m-am simțit ca peștele în apă și, personal, am un mare motiv de bucurie: fără urmă de compromis, trăiesc pentru prima dată sentimentul confortabil al consecvenței în online.

O campanie susținută timp de 12 săptămâni pentru ANOFM, adică o instituție a statului român, în care am lucrat respectând un singur protocol, și anume cel pe care singur mi l-am impus pentru tot ce fac pe nava amiral Reportage: #workingPeople. Documentare, documentare și timp pentru mestecarea subiectelor. Apoi, desigur, regurgitarea subiectivă și extrem de subiectivă a realităților întâlnite. În libertate deplină.

„Bine-ai venit!”, mă întâmpina doamna învățătoare bucuroasă. „Ai lăsat mașina cam departe, trebuia să vii cu ea până aici. Mai avem puțin de mers printre blocuri.”

Școala la care doamna Mariana Palconi e învățătoare de câteva decenii se află în centrul orașului Făget, dar e ascunsă printre blocuri și ajungi la ea pe alei neasfaltate. Noroi proaspăt, mulți copaci și clădiri ponosite de orășel de provincie.